Aug 28
DarkuUncategorized Bucuresti, fusta, muzica, tramvai
Ok,
Doua chestii de povestit apropo de ziua de vineri.
Prima si cea mai interesanta s-a intamplat in timp ce incercam sa ma urc in minunatul tramvai 32 pe la Piata Unirii. Doi batranei, foarte cocheti asa, la prima vedere purtau o discutie:
- Ioane?!
- Da.
- Am uitat sa-mi pun fusta.
… Realist vorbind, ma bucur ca nu ma uit la picioarele batranilor dar discutia mi-a atras atentia. Ma uit foarte atent si observ … Babutza era imbracata, in partea inferioara doar cu o jupa.
A doua chestie absolut amuzanta s-a petrecut in tramvaiul 41. Urca un domn, cu o culoare a pielii oarecum indoielnica in tramvaiul cu pricina cu o chitara. Timp de doua statii am avut prilejul sa ascult o zdranganeala acida de chitara combinata cu o voce avansata parca de la traditionalul “Sticle goale cumparam”. Am ascultat mari hituri italiene. Mi-am dat seama de asta pentru ca am inteles partial niste acorduri si niste cuvinte.
Cam atat a fost interesant azi.
Aug 27
DarkuPovesti cargo, educatie, iris, muzica, pasarea colibri, phoenix, social, somalia
Tin sa mentionez ca textul prezentat mai jos este creat nu se stie cand sub nu se stie ce evenimente care ma stresau la momentul respectiv. Nu reprezinta parerile mele actuale (nu neaparat, anyway). Erau scrise, le dau asa cum au fost ele original:
Savurez un pahar de bere al carei nume nu il pot dezvalui pentru ca nu am chef. Ascult una din formatiile noastre adevarate, capabile de MUZICA, si anume Iris pentru care am tot respectul si admiratia. Ne-au fost alaturi inainte de ’89 cat si dupa, nu ca s-ar fi schimbat mare lucru, in afara faptului ca numarul de persoane analfabete pe km2 s-a marit. Dar in schimb avem manele… bine, bine, dar eu vorbeam de muzica, si de asta cam ducem lipsa. Pot sa numesc aici formatii de varf ale tarii noastre precum Iris, Cargo, Phoenix, Pasarea Colibri si altii, ordinea oricum nu are nici un rost - sunt cei ce au facut muzica in tara asta pentru locuitorii ei, ajutand pe multi prin multe momente grele cu intelepciunea lor ascunsa printre versuri. Avem multe formatii in tara, multe formatii care nu spun nimic, in schimb scot mai multe albume pe an, scot din asta o gramada de bani si tot asa. Lumea asculta un astfel de zgomot, asculta cu drag, cu tragere de inima, ceea ce probabil reprezinta intr-un fel si gradul de inteligenta sau pregatire sociala pe care il are un roman la momentul actual. Avem muzica proasta, telenovele si bataie – ingredientele perfecte pentru ca, oricine din tara, sa poata sa zica ca exista chestii mai bune, dar si mai rele, sa se complaca cu aceasta situatie si sa lase totul uitat pentru o cateva ore de televiziune ticsita cu publicitate. Uitam ca nu avem ce manca, uitam ca incet, incet, ne apropiem de nivelul de trai din Somalia, uitam ca, acei copii pe care ii avem sau care suntem, umbla pe strazi, invata sa injure, sa violeze si sa fure, dar noi uitam, e bine, suntem obisnuiti cu situatia aceasta, o induram de 13 ani sau mai mult, cine mai sta sa numere anii in care merge din ce in ce mai prost. Chiar nu ne dam seama ca se incearca omorarea sistematizata a tot ceea ce e bun in tara asta, de la cultura la simpla scoala generala? chiar am ajuns, asa cum spunea o stire de mai demult de la televizor sa nu mai invatam toate literele in clasa I? Noi, cei mai temuti prin capacitatea noastra de invatare?
Poate ca ceea ce scriu acum nu va ajunge niciodata publicat intr-un loc in care sa si vada cineva ce am scris… poate nu, sper sa nu, si acum, inapoi la programul nostru “Tineri si ne-am linistit” continuat de masacrul de la ora 5.
RSS
Loading ...
Comentarii recente