Cenzura pe Internet

Aug 15

DarkuCate un idiot blog, internet, lege, psd, web Nu exista comentarii

Politicianul si calculatoarele

Am o fascinatie aproape bolnava sa ma iau de politicienii romani, fascinatie care nu ar da roade pe acest blog daca nu mi s-ar da motive. Si pentru ca este sambata seara si sunt intr-o cura de dezintoxicare auto-impusa, ma vad nevoit sa dau in cap inca o data membrilor PSD.

Olguta Vasilescu este pe lista mea neagra de cand si-a dat seama ca se poate folosi un computer ca sa ajunga pe net. Si pentru ca notebook-urile cu care sunt dotati mai marii nostri senatori sunt platite de noi, ea s-a gandit ca ar fi un moment foarte bun sa instaureze un pic de cenzura pe Internet. Concret, madame Olguta isi doreste sa transforme moderarea comentariilor de pe web in litera de lege si sa scoata in afara acesteia pe cei care aduc injurii sau amenintari unei persoane sau folosesc cuvinte obscene.

La prima vedere, as spune ca efortul doamnei in cauza este laudabil dar cand acest efort poate duce la infiintarea unui CNA al Internetului incep sa ma enervez. Mai mult, probabilitatea ca aceasta lege sa fie benefica in limitarea dreptului la libera exprimare al unor oameni liberi, ma intristeaza. Cum ar fi daca maine, un baiat destept trimis de alti baieti destepti, ar veni la mine la usa sa-mi bata obrazul ca nu vorbesc frumos pe site? Sa ma intreb daca aceasta miscare are vreo legatura ca marile trusturi de stiri care incep sa se simta amenintate de numarul in crestere al bloggerilor din Romania?

Programatorul NU

Sep 09

DarkuFlame, Povesti abordare, dezvoltare, ignoranta, internet, it, NU, Programare, programator, windoze 2 comentarii

De multe ori mi s-a intamplat sa ma vad nevoit sa zic NU. A devenit un obicei. A se intelege ca spun acest cuvant din mai multe motive.

Primul motiv care imi vine in minte tine un pic de psihologie. Exemplu: daca cineva intra in birou si pana sa apuce sa spuna ceva tu ii spui “nu” ajugem intr-o situatie care necesita o decizie din partea persoanei care doreste ceva. Programator fiind, intr-o firma care nu se ocupa in special de programare, INTOTDEAUNA cand intra cineva la tine in birou va dori ceva. Sa revenim la decizie. El poate sa renunte la a cere ceva-ul respectiv (motive posibile: era ceva ce putea sa faca si ii era lene asa ca “vorbesc cu baietii de la programare pentru ca ei fac oricum repede totul”, nu era ceva necesar, “au ceva mai important de facut asa ca nu ii deranjez acum” – caz in care fie renunta si incearca sa isi rezolve singur problema, fie revine mai tarziu cand ciclul se repeta) sau sa stea acolo, indiferent de ce ii spun eu, pentru ca ceva-ul este important, are nevoie de el si nu are o alta optiune sa il obtina. Un alt avantaj il constituie faptul ca, revenind mai tarziu, are timp sa rafineze ce are de cerut.

Problema cu stilul asta de abordare este ca, in foarte scurt timp, vei deveni oarecum lipsit de popularitate dar risti sa nu trebuiasca sa ajungi la tratament cu calmante, ca sa poti sa iti mentii creierul (si asa tocit) la un nivel la care sa nu vina baietii in halate albe sa te ia cu ei sa iti arate o camera frumoasa cu pereti capitonati, unde poti sa te dai cu capul cat vrei tu.

A doua problema este ca “NU” define foarte repede parte a peisajului, in sensul in care, lumea incepe sa ignore ce ai de spus. BAD move (vezi BOFH).

Imi permit frustrarile mele si tin neaparat sa mentionez cateva dintre ele. Pentru cei care au impresia ca programatorii, pentru ca sunt ei baietii destepti care rezolva multe, trebuie sa cunoasca contabilitate, marketing, publicitate, relatii decizionale la nivel de management, scara ierarhica a firmei in cele mai mici detalii si multe altele am de spus urmatorul lucru: get your head examined. Daca tu consideri ca ai nevoie de un raport cu intrarile din luna respectiva in firma EU nu pot sa deduc daca tu vrei sa stii cat s-a incasat in luna respectiva sau pentru luna respectiva. Nici macar nu ma intereseaza. Eu sunt platit sa programez.

O alta frustrare pe care o am o reprezinta stilul generalizat de ignoranta in ceea ce priveste pasii de development ai unei aplicatii, indiferent care este ea. Daca tu ai nevoie de ceva gandeste-o, daca nu poti mai cheama ajutoare, gaseste posibilele bube din punct de vedere logic la nivelul la care ai TU nevoie sa relationeze informatiile intre ele, treci prin cateva sedinte de brainstorming cu alti oameni de nivel mai inalt decat tine pe scara ierarhica a firmei, discuta cu celelalte departamente cu care trebuie sa interactionezi si pe urma formuleaza o propunere pentru aplicatia respectiva, de preferat bine documentata, si inainteaz-o spre departamentul de programare. Exemplu: cand spui ca, specific, numai nivelul X de acces trebuie sa poata sa foloseasca modulul A al aplicatiei, pentru NOI, ca programatori, inseamna ca doar nivelul X va avea acces. Daca tu diseara vei visa ca de fapt si femeia de servici de la etajul 1 trebuie sa aiba acces la rapoartele de vanzari, EU nu am de unde sa stiu si ma voi apuca sa modific (a se citi torturez/maltratez) aplicatia in asa fel incat sa existe o exceptie pentru persoana respectiva. Si discutia poate continua la nesfarsit…

Eu iti spun NU pentru ca stiu, in general destul de sigur, ca ceea ce vrei sa spui este o ineptie. Iti spun NU pentru ca nu am de unde sa stiu si nu ma intereseaza cum se calculeaza o balanta in contabilitate (acum stiu si ma sperie lucrul acesta) si iti spun NU pentru ca stiu, la fel, in general, ca ceea ce vrei sa se faca este deja facut dar nu ai cautat suficient cat sa stii ca exista si nu te-a interesat. In ultima instanta, spun NU in momentul in care consider ca ceea ce vrei sa fac reprezinta o aberatie din punct de vedere al meseriei de programator in conditiile in care nu esti unul si tu.

Ah da, ca sa nu uit: NICIODATA sa nu ii spui unui programator “pai ce mare scofala, mai pui un buton, o bifa si trei casute de text si merge treaba”, pentru ca nu stii ce se intampla in spate. La fel: NICIODATA nu ii spui unui programator ca “am vazut eu ca aplicatia pe care ai scris-o face X lucru in modul Tz”, pentru ca PROGRAMATORUL a facut lucrul acela si in 99% din cazuri el stie ce face desi a trecut o buna perioada de timp de cand nu a mai modificat-o.

Intr-o nota total separata vreau sa mentionez ca urasc tratamentul pe care firmele din Romania il dau “IT-stului”. Aitistu’ este ala care face de la instalari de Windows la schimbatu’ cartusului de imprimanta. Am trecut acum un an si ceva printr-o experienta destul de amuzanta pe care o voi relata in cele ce urmeaza.

Ora 18, 18 si ceva fix. Eram inca prin firma. Primesc un telefon prin care sunt informat ca firma X (nu mai stiu despre ce firma era vorba si sper sa nu imi aduc aminte niciodata), a carei reprezentant ma suna, cauta un om pentru functia de Director I.T. (observati punctuatia si majuscula aplicata pe prima litera din functie). Ma simt flatat cumva ca m-au gasit prin site-urile romanesti de job-uri si stabilesc un interviu. Interviul a fost programat pentru a doua zi la orele 9:00 AM. NU MA TREZESC DIMINEATA. NU ma trezesc dimineata nici ca sa ajung la munca la timp. Nu pot, nu imi sta in fire. Nu ma pot obisnui si prefer sa fiu dat afara pentru asta. Perioada in care ajung la munca este situata undeva intre jumatate de ora si o ora si jumatate DUPA ora la care ar trebui sa fiu acolo. Intorcandu-ma la subiectul initial, ma trezesc, ma barbieresc, ma imbrac frumos si plec. Ajung la firma respectiva si port o discutie foarte scurta care mi-a adus daune morale. Aflu ca, de fapt, directorul lor de IT pe care il cauta trebuie sa fie un fel de ITst. Adica ala care aranjeaza cablurile, schimba toneru’ la imprimanta si instaleaza windozele fara licenta luat de pe DC++. Ma ridic, ii anunt cu respect ca ii urasc pentru ca m-au facut sa ma trezesc de dimineata si plec. SCHIMBATI-VA mentalitatea. Traiti intr-o lume in care, fara cei ca noi, cei ca voi nu pot sa scoata bani sau nu pot sa-i gestioneze. Daca nu am fi noi – ma rog, unii dintre noi – nu s-ar putea comanda masini pe InterNet, nu s-ar putea ridica bani de la ATM (a se citi bancomat) si asa mai departe. Asta e, deal with it.

Recunosc, cele scrise mai sus sunt rezultatul unei zile proaste la munca. Nu am nimic propriu-zis cu nimeni. Toata lumea incearca sa isi faca treaba si recurge la absolut toate mijloacele necesare pentru indeplinirea acestui scop. Ma uit acum si aflu ca “Word count: 1225″. Ma sperie acest lucru. Poate voi fi dat afara pentru ce am scris aici. Poate nu. Nu stiu si nu imi pasa. Trebuie sa imi descarc undeva nervii si asta pare un loc foarte potrivit pentru asta.

Hai pa.

Runda 4 – Cap ai, minte ce-ti trebuie?

Aug 27

DarkuPovesti american, card, cracker, hacker, informatica, internet Nu exista comentarii

Tin sa mentionez ca textul prezentat mai jos este creat nu se stie cand sub nu se stie ce evenimente care ma stresau la momentul respectiv. Nu reprezinta parerile mele actuale (nu neaparat, anyway). Erau scrise, le dau asa cum au fost ele original:

Ghid de hackin’ pentru clasa a VI-a. Se ia un program de pe Internet, se foloseste, se intra la americanu’( nu cel de La Bloc ), se ia cartea de credit, se cumpara diverse, se iau diversele, se intra la inchisoare… AM fost destul de clar ? Culmea este ca, in aproape 80% din cazuri, ultima parte nu intra in aplicare, doar se fura, nu se mai si intra la inchisoare. Hacker-ii adevarati de la noi din tara, probabil pot sa-i numar pe degete… sunt cei care fac retelele sa mearga, care fac firmele sa functioneze s.a.m.d. Rog pe aceasta cale toti jurnalistii si altii care fac articole si reportaje despre “hacker-i” in tai sa puna mana sa se documenteze un pic despre termenul de hacker si pe urma sa strice un renume de cativa zeci de ani, ok ?
Ajungem cu aceste lipse de cunostinte la un paradox. Hackerii sunt cei care cunosc anumite amanunte despre un sistem informatic care nu sunt accesibile majoritatii, sunt niste cunoscatori. Daca ar fi sa ma iau dupa x,y,z jurnalist de la noi din tara si din alte parti, toti marii cunoscatori in sisteme informatice sunt automat, prin catalogarea de hackeri si raufacatori… Ganditi un pic, cine mai ramane sa ajute comunitatea acolo unde programatorii se blocheaza, acolo unde directorii de firme dau gres din lipsa de cunostinte si altele? Tema pentru acasa, dragi prieteni, ce sunt hacker-ii ? Sugerez ca lectura, The Hacker Howto scris de Eric Raymond, un om respectat de cunoscatori, oriunde in lume.