Runda 2

Aug 27

DarkuPovesti , , , , , Nu exista comentarii

Tin sa mentionez ca textul prezentat mai jos este creat nu se stie cand sub nu se stie ce evenimente care ma stresau la momentul respectiv. Nu reprezinta parerile mele actuale (nu neaparat, anyway). Erau scrise, le dau asa cum au fost ele original:

Totul incepe a doua zi… Intotdeauna e a doua zi dupa ceva. Dupa ce ? Dupa niscaiva somn, combinat cu o tura prin Bucuresti. Sa ne fereasca Dumnezeu si restul ingerilor sa mergem ziua prin Capitala cu masina. E nor, e frig, e si tataie cu Dacia 1100 prin oras ca, pentru ce shi-a luat masina daca nu pentru asta, sa ii foloseasca cand i-o fi mai greu?
Treci, intri in depasire, scapi de un sofer cu carnetul primit pe sub mana la Ilioara dupa care dai de unul sau – preferabil – mai multi pietoni care nu au nici o legatura cu trecerile de pietoni sau stopurile si cand au, acestea se intind pe +/- 50 de metri de la locul stabilit. Ups, in tot praful si gunoiul din Capitala noastra scumpa, tocmai masina cu care circulam – de parca as avea eu alt noroc – avea o lipsa acuta de electrica pentru a stropi parbrizul cu amestecul acela minunat care il face curat si placut uscat dupa ce ia praful in primire din nou. Tragem pe dreapta la un service auto de la prima pe dreapta dupa Capitala si intrebam cu piosenie daca e cineva care ne poate ajuta. Raspunsul, maine. Nu raspunsul ni se va da maine ci maine ne va ajuta cineva ca azi, nu se poate ca are nevoie “sefu’ de niste reparatii la el acasa”. Soferul se pune la loc la volan, scutura marunt din buze si accelereaza iar pe “strazile” iubitului nostru oras. Mai mergem ce mai mergem, vedem in stanga si in dreapta diverse actiuni tocmai “demne” de intrarea noastra in NATO, dupa care, intr-un sunet cristalin oferit de difuzoarele de pe masina ne hotaram sa mergem sa ducem cainele la tuns. Stanga, acceleratie, frana, Dacie si tot asa, ajungem la noul loc de destinatie. Luam casetofonul pentru ca suntem in Romania, inchidem masina, intram la “veterinar”, ne uitam, gol, mai putin o doamna care statea linistita la o masa. Intrebam daca se poate un tuns, o baie etc. Ni se raspunde cu o voce ragusita ca avem nevoie sa facem o programare maine pentru ca, pana atunci, doamna are o problema, eventual cu rinichii – doar ca si-a gasit gresit oamenii, noi nu suntem doctori, cu atat mai putin, interesati de problemele in cauza. Iesim descurajati.
Urmarea in episodul urmator

Comentati