Poezie
Aug 27
Povesti inima, mila, priviri, stafie Nu exista comentarii
Tin sa mentionez ca textul prezentat mai jos este creat nu se stie cand sub nu se stie ce evenimente care ma stresau la momentul respectiv. Nu reprezinta parerile mele actuale (nu neaparat, anyway). Erau scrise, le dau asa cum au fost ele original:
Textul urmator nu imi apartine… l-am gasit printre alte fisiere pe calculatoru’ de acasa, mi-a placut, puteti sa-l aveti si voi:
cu capul plecat asupra-ti, cu inima mica si franta
stau in intuneric…caci doar el ma descanta
privirile-mi sunt furate de tot ce esti tu, de neant
din pietre si ziduri, din colb si pietris, din ce e casant
si pleci si vii si totul se destrama, in jur esti numai tu acum
cu propria durere nascuta dintr-un vis ce se preface-n scrum
si imi hranesti tristetea si ma dezbraci incet de suflet…mor
ma duc la vale, ma desprind si cad in gol…de dor..
fara de mila, fara de scop,agonica stafie de ce ma bantui iar?
fara de dorinta sau de motiv…dar totul faci din mine un calvar
si iar ma duc…si iar ma duc, ma pierd in tine, ma pierzi si tu
cu chipul palid din umbra iar apari…de ce faci asta? NUU!!
RSS
Comentarii recente