Timpul costa bani

Ma lovesc de ceva timp ce o situatie foarte amuzanta si nimic pe lumea asta nu ma poate face sa inteleg cum se ajunge la ea. Toti ne dorim ca lucrurile care ne ajuta sa fie gratis sau aproape de gratis. Ce foarte multi dintre noi nu pricep este ca orice produs, serviciu, favoare etc. are un cost, mai mult sau mai putin tangibil. De exemplu, eu pot oricand sa ma apuc sa imi repar o bicicleta cu mana mea (chestie pe care de altfel o fac la momentul asta) dar, in mod normal, nu m-as apuca de asa ceva din cauza costului. In situatia data, eu pierd timp pe care altfel l-as fi folosit in scopuri constructive. Daca platesc pe cineva sa-mi repare bicicleta, pierd bani. La sfarsitul zilei trag o linie, fac un total si imi pun intrebarea: ce am facut azi cu timpul meu, a meritat din alte puncte de vedere? S-a pastrat un echilibru intre banii pe care i-am facut sau i-am economisit si timpul pe care l-am irosit?

Ce nu intelege clientul

In orice discutie legata de prestarea unui serviciu sau vanzarea unui produs se ajunge, mai devreme sau mai tarziu, la componenta financiara. In cazul serviciilor cuantificarea banilor care trec dintr-o parte in alta reprezinta o mare bucata din negocierea prealabila semnarii contractului. Ca sa citez un client mai vechi “tu vei incerca sa-mi iei cat mai mult si eu voi incerca sa-ti dau cat mai putin, vedem unde cadem la pace”. Nu spun ca toti clientii sunt la fel, dar in principiu, aceeasi logica se aplica si intr-o discutie de angajare si probabil multi au patit-o de-a lungul timpului.

Nu sunt cel care sa spuna ca nu exista firme care incearca sa ia cat mai multi bani pe o munca de mantuiala dar, de cele mai multe ori, prestatorii de servicii ajung sa lucreze pe mai putini bani decat isi doreau sa obtina si atunci apare o componenta ce tine de frustrare. Ca sa nu mai persist, explic cu un exemplu:

• Clientul isi doreste un serviciu care, in viziunea lui, consta in 20 de ore de munca si este dispus sa plateasca 200 de euro pentru acesta;
• Firma prestatoare il informeaza ca treaba poate fi facuta in 20 de ore dar costa 500 de euro;
• Clientul argumenteaza ca nu are buget asa mare;
• Firma prestatoare isi adapteaza preturile pentru a cadea de acord cu clientul. Face treaba in 30 de ore pentru ca in primele 20 nu a putut sa se dedice complet task-ului dat, avand si alti clienti care sunt in standby si care vin sa completeze suma initiala.

Concluzia finala in ceea ce priveste exemplul dat este ca nici clientul si nici prestatorul nu ies multumiti. Din acest motiv am ajuns sa refuz anumiti clienti pentru ca prefer sa nu le ofer un serviciu decat sa-l ofer pe jumatate. Cine vrea sa comenteze, e liber sa o faca.

Chestii asemanatoare:

• Analiza – Rautatea privita ca boala
• Cu si despre taximetristi
• Hosting pentru website-uri – Analiza tehnica
• Psihologia ca afacere
• Galaxy S2 – Trucuri si ultimele informatii