Fara telefon

In secolul de dupa secolul vitezei este foarte trist sa ramai fara telefon. Eu, ca bezmetic ce sunt, am reusit sa imi pierd telefonul, un HTC Desire care m-a servit cu bateria pana la capat timp de opt luni de zile. Povestea este scurta si plina de motive pentru care oamenii sa rada de mine.

Uitat in taxi, s-a trezit singur pe lume in mainile soferului nemilos care m-a lasat in fata la Casa Presei Libere. Bineinteles ca, la apelul dispecerului soferul n-a raspuns. Circuitele lui zac acum, probabil, pe undeva prin Rahova, in mainile vreunui tiganus. Voi gasi si telefonul ala, toate la timpul lor.

Mi-am luat Samsung Galaxy

Hotarat sa nu renunt la pasiunea pentru Android si la testele pe care le-am tot facut cu sistemu’ de operare, am stat in Shorley si mi-am cautat telefon. Scurt si la obiect, singurul telefon rasarit cu Android pe care il avea Vodafone pe stoc in magazinul de la Apaca a fost un Samsung Galaxy S2. Si nu regret decizia de a-l cumpara.

1.2 GHz, 1 GB RAM si 16 GB memorie interna + optionalul card SD. Ecran AMOLED Plus suficient de mare sa te uiti la seriale daca esti genul ala de om. O camera cum rar mi s-a dat sa vad imi aduce aminte de modelele de top ale Sony Ericsson de acum cativa ani. Desi sunt printre oamenii care considera ca daca aparatul foto primeste sms-uri inseamna ca nu esti fotograf, tind sa cred ca mastodontul de telefon prezentat aici (e destul de mare, da?) isi face treaba daca un DSLR nu se afla prin preajma.

E mare, e usor de folosit, e un Android.

Nu trag concluzii

Diferentele de interfata intre HTC si Samsung sunt evidente si sunt, din pacate, rezultatul unor standarde destul de deschise ale sistemului Android. Nu ma pronunt inca vis-a-vis de fiabilitate, baterie si alte inginerii de genul asta. Il am de cateva ore, dar revin cu detalii cand ma mai apuca cheful de scris. Daca vreti sa-l luati, se gaseste si la eMAG

Chestii asemanatoare:

• Galaxy S2 – Trucuri si ultimele informatii
• Asistentul digital
• Android – Analiza scurta