Apr 06
DarkuPovesti seriozitate
Caro este foarte tare.
E-Tc este mai praf decat prevede legea.
Situatie reala:
Se propune cumpararea unui produs de la Caro. Se face comanda pe site. Se trimite e-mail conform caruia doresc sa primesc o factura proforma in vederea achitarii prin transfer bancar. In 20 de minute primesc un telefon precum ca produsul este in stoc. Mentionez interlocutorului ca ma intereseaza ca livrarea sa se faca a doua zi (02.03.2010). Mi se raspunde ca nu este nici un fel de problema. Intr-adevar, nu a existat nici un fel de problema. Produsul a fost livrat, intact, a doua zi de catre un curier. Cinste lor, 5 stele.
Se propune cumpararea unui produs de la E-Tc. Se face comanda pe site pe data de 3 martie 2010. Se intelege necesitatea de a se achita minimum 50% din valoare produsului intrucat acesta se importa la comanda. E ok, nici mie nu mi-ar conveni sa import ceva si pe urma sa nu mai dau de client.
Mentionez ca doresc o factura proforma pentru a achita precum si informatii legate de timpul de livrare. Pauza. Timp de 2-3 zile nu trimite nimeni nimic. Trimit un e-mail. Nimic. Sun la domnu’ care era trecut intr-un e-mail ca fiind agentul de vanzari asignat. Sun o data, nimic, sun a doua oara, raspunde.
Cumva sictirit imi raspunde ca produsul va intra in tara in aproximativ doua saptamani, mai precis ca ma pot astepta la livrarea produsului in jurul datei de 19-20 martie. Ok. Obtin si factura proforma pe care o achit in totalitate.
Si ajungem pe 19, vineri. Cum stiam clar ca nu livreaza nimeni nimic vineri, ma asteptam ca macar luni sa se intample ceva. Nici un semn. Ok.
Pun mana pe telefon si sun din nou. “Pai, intra in 2-3 zile”. Nu a fost asa. “Pai, maine seara intra in tara si poimaine este la dumneavoastra”. Nu a fost asa. Ma rog, ca sa fie totul frumos, in urma ultimei convorbiri telefonice mi se confirma ca produsul va fi livrat pe data de 2 aprilie. Mai tineti minte cand am zis ca am facut o comanda la Caro. Eh, am facut-o dupa confirmarea pentru livrarea de la E-Tc pentru ca cele doua produse erau oarecum interdependente. Si vine ziua de vineri.
La un moment dat, primesc un telefon de la un sofer Fan Courier cum ca ar trebui sa livreze doua produse la sediul firmei noastre si ca unul dintre ele are valoarea de X RON si celalalt de Y RON. Ma scarpin in cap si in cele din urma intreb prin firma daca mai trebuia livrat ceva. Mi se raspunde ca da si ma lamuresc cu unul dintre produse. Acum, surpriza produsul comandat de mine era trecut pe lista dansului ca necesitand, din partea mea, o plata ramburs integrala. Ma iau nervii.
Astfel, in vinerea ce precede Pastele, ma vad nevoit sa ma cert timp de vreo jumatate de ora ba cu Fan Courier (pentru a ii convinge sa vina cu produsul, ca altfel, oamenii au facut ce le era scris pe hartie), ba cu un mucos de la E-Tc de agent de vanzari care la un punct incepuse sa ma ia la rost ca doar nu “m-ati sunat sa va certati cu mine”. Normal, l-am sunat sa rezolve o problema. Prima data mormaie ceva despre ideea ca ar trebui sa refuz eu plata ramburs. Vorbesc cu tipul de la F.C. si imi spune ca nu prea se poate asa. Il sun inapoi. Cand vad ca persistam pe acelasi ton, ii cer sa vorbesc cu un superior. Mormaie ceva despre vremea lui Ceausescu si reuseste, in cele din urma, sa isi cheme la telefon superiorul care “nu doreste sa vorbeasca” cu mine. Ei bine, si-a dorit si, aparent, a reusit sa si rezolve problema in cele din urma. Le trimit un sms cum ca s-a rezolvat si o las asa.
Disclaimer:
Acest “articol” nu este o tentativa de a defaima numele vreuneia dintre partile implicate. Mai mult decat atat, el nu are scopul de a fi parte a vreunei campanii de publicitate mascata la adresa vreuneia dintre partile implicate. Este doar o comparatie la nivel de servicii si seriozitate intre doua firme cu care s-a intamplat sa interactionez in acelasi timp.
Jan 22
DarkuPovesti rasarit
Dimineata, rasarit de soare.
Din inaltul cerului aud o pasare maiastra care anunta inceputul unei noi zile. Ma ridic din patul meu moale si ies afara sa salut soarele. In jurul meu, cat vad cu ochii, nu e nici o miscare, cat aud cu urechile, nici un zgomot, si simt doar adierea fina a unui vant de primavara tarzie. Imi petrec urmatoarele cateva secunde uitandu-ma la cerul de un albastru pur al unei dimineti dintr-un alt secol.
Va urma…
Oct 10
DarkuPovesti detalii, disperare, poveste
Este foarte ciudat sa stii ca cineva, o persoana pe care nu o cunosti, scrie intr-un fel sublim o poveste – reala – care este in acelasi timp a ta. Asemanarile sunt oarecum criptice pe alocuri dar nu poti sa nu distingi, in pierzanie, niste detalii care fac ca el sa spuna, cu ale lui cuvinte, ce vrei sa spui tu, sa exprime ce simti tu. E ciudat sa vezi in scrierile altcuiva disperarea pe care o simti si sentimentul tau de neputinta. Nu gasesc cuvinte mari, exprimari elegante si transformari dubioase de sensuri dar stiu ce simte omul ala …
Oct 07
DarkuPovesti, Programare dogma, fu, mentalitate, programatori
Exista o dogma in lumea programatorilor care este inteleasa mai bine printr-o mica povestire (tradusa de mine):
Demult, tare demult, intr-o tara foarte indepartata, directorul de dezvotare se duce la Maestrul Fu si ii spune ca are un proiect foarte important, il detaliaza si isi doreste sa stie cat timp ii va lua unui programator sa faca tot ce este necesar.
“Sase luni de zile”, raspunde Maestrul Fu.
“Dar este mult prea mult. Si daca folosesc doi programatori?”
“Un an de zile” vine raspunsul.
“Sa zicem ca pot obtine fonduri si angajez douazeci de programatori pentru asta, cat va dura?”
“Programul tau nu va fi niciodat gata.”
Nu am cunoscut pana azi nici un programator care sa semene cu altul in gandire. Aceste diferente de mentalitate fac ca doi programatori sa nu poata sa functioneze optim in conditiile in care se ocupa de acelasi proiect.
Oct 02
DarkuCate un idiot, Flame, Povesti, Ziua asta firma, idiot, ineptie, NU, programator
Imi este dat sa vad zi de zi cate o ineptie. Ma refer aici la munca mea de zi cu zi.
Pentru cine nu s-a prins inca, sunt programator. Ca programator, vezi foarte multe chestii. Ajungi sa intelegi de ce oamenii care scriu SF se refera intotdeauna la IT-isti (da, asta suntem inca toti in Romania) ca la niste vrajitori uimitori din lumea virtuala. Exemplu: intra ieri un tip la noi in birou, foarte fericit – de zici ca cine stie ce descoperire a facut intrand pe usa – si o tranteste. “Nu putem noi sa vedem in loguri cine fura InterNet?”. Liniste. Raspunsul vine la fel de poetic ca si intrebarea: “Ce ai baut? Ca vrem si noi !”.
Ei bine, astia sunt oamenii. Daca cineva nu face o chestie, ea nu va exista pana cand nu se va cere. I mean, eu ar trebui sa visez in stele ca peste doi ani, o sa vina UN IDIOT si o sa imi ceara un raport cu oamenii care “fura” InterNet. Grrr, acum m-am enervat. Ce inseamna sa “furi” Internet? E cumva acelasi lucru cu furatu’ aerului? Like, cand zice cineva “imi iei aerul”? Nu se fura InterNet-ul … El ramane aici. Desi, din ce am auzit eu, ar mai exista si alt internet:
“Buna ziua,
Va anunt pe aceasta cale ca vom renunta la internetu’ de la voi pentru ca mama s-a dus la alt internet.
Cu respect,
Dracu’ stie cine”
Wake the fuck up ppl. Ie unu’ singur si altu’ mama nu mai face (da, “ie” este intentionat in aceasta conjunctura).
Revenind, pentru ca am spus ca vad zi de zi cate o ineptie. Iar exemplu: se platesc o gramada de bani la o firma ca acea firma sa produca un soft care sa faca doua lucruri, evidenta contabila si incasari. Cat de greu poate sa fie? Ei bine, ESTE greu!!! Dovada, la un an si vreo opt luni de la integrarea acestui soft in firma la care lucram, LOR (a se citi firmei care face mentenanta pentru acest software) inca le vine greu sa programeze intr-un stil oarecum omenesc. Am mai vazut oameni care reinventeaza roata, dar de aici pana la a “inventa” propriul tau mod de a obtine valori unice intr-un tabel de MySQL, e cale lunga. Ce naibe e in neregula cu a folosi un field care sa fie AUTO INCREMENT??? Ca pe ala nu il intereseaza, el creste, indiferent ce faci tu acolo.
Nu au un API, nu au nici cea mai vaga idee despre cum se programeaza, nu stiu ce inseamna securitate informatica, nu inteleg concepte de baza in ceea ce priveste siguranta datelor, NU STIU SA PROGRAMEZE. De ce ii tinem? Pai, pentru ca NOUA (a se citi departamentul de programare) ne face o mare placere sa compensam in fiecare zi, prin gasirea de metode din ce in ce mai ingenioase, o lipsa a oricarei – pentru ca nu pot sa spun talent – frantura de incercare de intelegere a fenomenului care se numeste IT.
Din aceeasi tema:
- ce este aia programare HTML? (Tema pentru acasa)
- oare de ce am ales eu domeniul asta de munca? (Tema mea pentru acasa)
Hai pa
Sep 09
DarkuFlame, Povesti abordare, dezvoltare, ignoranta, internet, it, NU, Programare, programator, windoze
De multe ori mi s-a intamplat sa ma vad nevoit sa zic NU. A devenit un obicei. A se intelege ca spun acest cuvant din mai multe motive.
Primul motiv care imi vine in minte tine un pic de psihologie. Exemplu: daca cineva intra in birou si pana sa apuce sa spuna ceva tu ii spui “nu” ajugem intr-o situatie care necesita o decizie din partea persoanei care doreste ceva. Programator fiind, intr-o firma care nu se ocupa in special de programare, INTOTDEAUNA cand intra cineva la tine in birou va dori ceva. Sa revenim la decizie. El poate sa renunte la a cere ceva-ul respectiv (motive posibile: era ceva ce putea sa faca si ii era lene asa ca “vorbesc cu baietii de la programare pentru ca ei fac oricum repede totul”, nu era ceva necesar, “au ceva mai important de facut asa ca nu ii deranjez acum” – caz in care fie renunta si incearca sa isi rezolve singur problema, fie revine mai tarziu cand ciclul se repeta) sau sa stea acolo, indiferent de ce ii spun eu, pentru ca ceva-ul este important, are nevoie de el si nu are o alta optiune sa il obtina. Un alt avantaj il constituie faptul ca, revenind mai tarziu, are timp sa rafineze ce are de cerut.
Problema cu stilul asta de abordare este ca, in foarte scurt timp, vei deveni oarecum lipsit de popularitate dar risti sa nu trebuiasca sa ajungi la tratament cu calmante, ca sa poti sa iti mentii creierul (si asa tocit) la un nivel la care sa nu vina baietii in halate albe sa te ia cu ei sa iti arate o camera frumoasa cu pereti capitonati, unde poti sa te dai cu capul cat vrei tu.
A doua problema este ca “NU” define foarte repede parte a peisajului, in sensul in care, lumea incepe sa ignore ce ai de spus. BAD move (vezi BOFH).
Imi permit frustrarile mele si tin neaparat sa mentionez cateva dintre ele. Pentru cei care au impresia ca programatorii, pentru ca sunt ei baietii destepti care rezolva multe, trebuie sa cunoasca contabilitate, marketing, publicitate, relatii decizionale la nivel de management, scara ierarhica a firmei in cele mai mici detalii si multe altele am de spus urmatorul lucru: get your head examined. Daca tu consideri ca ai nevoie de un raport cu intrarile din luna respectiva in firma EU nu pot sa deduc daca tu vrei sa stii cat s-a incasat in luna respectiva sau pentru luna respectiva. Nici macar nu ma intereseaza. Eu sunt platit sa programez.
O alta frustrare pe care o am o reprezinta stilul generalizat de ignoranta in ceea ce priveste pasii de development ai unei aplicatii, indiferent care este ea. Daca tu ai nevoie de ceva gandeste-o, daca nu poti mai cheama ajutoare, gaseste posibilele bube din punct de vedere logic la nivelul la care ai TU nevoie sa relationeze informatiile intre ele, treci prin cateva sedinte de brainstorming cu alti oameni de nivel mai inalt decat tine pe scara ierarhica a firmei, discuta cu celelalte departamente cu care trebuie sa interactionezi si pe urma formuleaza o propunere pentru aplicatia respectiva, de preferat bine documentata, si inainteaz-o spre departamentul de programare. Exemplu: cand spui ca, specific, numai nivelul X de acces trebuie sa poata sa foloseasca modulul A al aplicatiei, pentru NOI, ca programatori, inseamna ca doar nivelul X va avea acces. Daca tu diseara vei visa ca de fapt si femeia de servici de la etajul 1 trebuie sa aiba acces la rapoartele de vanzari, EU nu am de unde sa stiu si ma voi apuca sa modific (a se citi torturez/maltratez) aplicatia in asa fel incat sa existe o exceptie pentru persoana respectiva. Si discutia poate continua la nesfarsit…
Eu iti spun NU pentru ca stiu, in general destul de sigur, ca ceea ce vrei sa spui este o ineptie. Iti spun NU pentru ca nu am de unde sa stiu si nu ma intereseaza cum se calculeaza o balanta in contabilitate (acum stiu si ma sperie lucrul acesta) si iti spun NU pentru ca stiu, la fel, in general, ca ceea ce vrei sa se faca este deja facut dar nu ai cautat suficient cat sa stii ca exista si nu te-a interesat. In ultima instanta, spun NU in momentul in care consider ca ceea ce vrei sa fac reprezinta o aberatie din punct de vedere al meseriei de programator in conditiile in care nu esti unul si tu.
Ah da, ca sa nu uit: NICIODATA sa nu ii spui unui programator “pai ce mare scofala, mai pui un buton, o bifa si trei casute de text si merge treaba”, pentru ca nu stii ce se intampla in spate. La fel: NICIODATA nu ii spui unui programator ca “am vazut eu ca aplicatia pe care ai scris-o face X lucru in modul Tz”, pentru ca PROGRAMATORUL a facut lucrul acela si in 99% din cazuri el stie ce face desi a trecut o buna perioada de timp de cand nu a mai modificat-o.
Intr-o nota total separata vreau sa mentionez ca urasc tratamentul pe care firmele din Romania il dau “IT-stului”. Aitistu’ este ala care face de la instalari de Windows la schimbatu’ cartusului de imprimanta. Am trecut acum un an si ceva printr-o experienta destul de amuzanta pe care o voi relata in cele ce urmeaza.
Ora 18, 18 si ceva fix. Eram inca prin firma. Primesc un telefon prin care sunt informat ca firma X (nu mai stiu despre ce firma era vorba si sper sa nu imi aduc aminte niciodata), a carei reprezentant ma suna, cauta un om pentru functia de Director I.T. (observati punctuatia si majuscula aplicata pe prima litera din functie). Ma simt flatat cumva ca m-au gasit prin site-urile romanesti de job-uri si stabilesc un interviu. Interviul a fost programat pentru a doua zi la orele 9:00 AM. NU MA TREZESC DIMINEATA. NU ma trezesc dimineata nici ca sa ajung la munca la timp. Nu pot, nu imi sta in fire. Nu ma pot obisnui si prefer sa fiu dat afara pentru asta. Perioada in care ajung la munca este situata undeva intre jumatate de ora si o ora si jumatate DUPA ora la care ar trebui sa fiu acolo. Intorcandu-ma la subiectul initial, ma trezesc, ma barbieresc, ma imbrac frumos si plec. Ajung la firma respectiva si port o discutie foarte scurta care mi-a adus daune morale. Aflu ca, de fapt, directorul lor de IT pe care il cauta trebuie sa fie un fel de ITst. Adica ala care aranjeaza cablurile, schimba toneru’ la imprimanta si instaleaza windozele fara licenta luat de pe DC++. Ma ridic, ii anunt cu respect ca ii urasc pentru ca m-au facut sa ma trezesc de dimineata si plec. SCHIMBATI-VA mentalitatea. Traiti intr-o lume in care, fara cei ca noi, cei ca voi nu pot sa scoata bani sau nu pot sa-i gestioneze. Daca nu am fi noi – ma rog, unii dintre noi – nu s-ar putea comanda masini pe InterNet, nu s-ar putea ridica bani de la ATM (a se citi bancomat) si asa mai departe. Asta e, deal with it.
Recunosc, cele scrise mai sus sunt rezultatul unei zile proaste la munca. Nu am nimic propriu-zis cu nimeni. Toata lumea incearca sa isi faca treaba si recurge la absolut toate mijloacele necesare pentru indeplinirea acestui scop. Ma uit acum si aflu ca “Word count: 1225″. Ma sperie acest lucru. Poate voi fi dat afara pentru ce am scris aici. Poate nu. Nu stiu si nu imi pasa. Trebuie sa imi descarc undeva nervii si asta pare un loc foarte potrivit pentru asta.
Hai pa.
Aug 27
DarkuPovesti inima, mila, priviri, stafie
Tin sa mentionez ca textul prezentat mai jos este creat nu se stie cand sub nu se stie ce evenimente care ma stresau la momentul respectiv. Nu reprezinta parerile mele actuale (nu neaparat, anyway). Erau scrise, le dau asa cum au fost ele original:
Textul urmator nu imi apartine… l-am gasit printre alte fisiere pe calculatoru’ de acasa, mi-a placut, puteti sa-l aveti si voi:
cu capul plecat asupra-ti, cu inima mica si franta
stau in intuneric…caci doar el ma descanta
privirile-mi sunt furate de tot ce esti tu, de neant
din pietre si ziduri, din colb si pietris, din ce e casant
si pleci si vii si totul se destrama, in jur esti numai tu acum
cu propria durere nascuta dintr-un vis ce se preface-n scrum
si imi hranesti tristetea si ma dezbraci incet de suflet…mor
ma duc la vale, ma desprind si cad in gol…de dor..
fara de mila, fara de scop,agonica stafie de ce ma bantui iar?
fara de dorinta sau de motiv…dar totul faci din mine un calvar
si iar ma duc…si iar ma duc, ma pierd in tine, ma pierzi si tu
cu chipul palid din umbra iar apari…de ce faci asta? NUU!!
Aug 27
DarkuPovesti abis, dur, necunoscut, poezie, sperante
Tin sa mentionez ca textul prezentat mai jos este creat nu se stie cand sub nu se stie ce evenimente care ma stresau la momentul respectiv. Nu reprezinta parerile mele actuale (nu neaparat, anyway). Erau scrise, le dau asa cum au fost ele original:
Textul urmator nu imi apartine… l-am gasit printre alte fisiere pe calculatoru’ de acasa, mi-a placut, puteti sa-l aveti si voi:
creatii-n sange, torturi infernale si foc lin,mocnit
imagini dure,vise spulberate si rau necontenit
o fiinta de jar ce-arunca cu sageti de arsen
un suflet ranit,parjolt in abis, pierdut pe teren.
jocuri satanice,acte diabolice, ploi de foc.
ard dunele de aur ce se topesc in joc
ard apele ce lipsite de vlaga clipocesc cu jale
se duc sperante,iluzii,se pierd cu zor in cale.
Aug 27
DarkuPovesti american, card, cracker, hacker, informatica, internet
Tin sa mentionez ca textul prezentat mai jos este creat nu se stie cand sub nu se stie ce evenimente care ma stresau la momentul respectiv. Nu reprezinta parerile mele actuale (nu neaparat, anyway). Erau scrise, le dau asa cum au fost ele original:
Ghid de hackin’ pentru clasa a VI-a. Se ia un program de pe Internet, se foloseste, se intra la americanu’( nu cel de La Bloc ), se ia cartea de credit, se cumpara diverse, se iau diversele, se intra la inchisoare… AM fost destul de clar ? Culmea este ca, in aproape 80% din cazuri, ultima parte nu intra in aplicare, doar se fura, nu se mai si intra la inchisoare. Hacker-ii adevarati de la noi din tara, probabil pot sa-i numar pe degete… sunt cei care fac retelele sa mearga, care fac firmele sa functioneze s.a.m.d. Rog pe aceasta cale toti jurnalistii si altii care fac articole si reportaje despre “hacker-i” in tai sa puna mana sa se documenteze un pic despre termenul de hacker si pe urma sa strice un renume de cativa zeci de ani, ok ?
Ajungem cu aceste lipse de cunostinte la un paradox. Hackerii sunt cei care cunosc anumite amanunte despre un sistem informatic care nu sunt accesibile majoritatii, sunt niste cunoscatori. Daca ar fi sa ma iau dupa x,y,z jurnalist de la noi din tara si din alte parti, toti marii cunoscatori in sisteme informatice sunt automat, prin catalogarea de hackeri si raufacatori… Ganditi un pic, cine mai ramane sa ajute comunitatea acolo unde programatorii se blocheaza, acolo unde directorii de firme dau gres din lipsa de cunostinte si altele? Tema pentru acasa, dragi prieteni, ce sunt hacker-ii ? Sugerez ca lectura, The Hacker Howto scris de Eric Raymond, un om respectat de cunoscatori, oriunde in lume.
Aug 27
DarkuPovesti cargo, educatie, iris, muzica, pasarea colibri, phoenix, social, somalia
Tin sa mentionez ca textul prezentat mai jos este creat nu se stie cand sub nu se stie ce evenimente care ma stresau la momentul respectiv. Nu reprezinta parerile mele actuale (nu neaparat, anyway). Erau scrise, le dau asa cum au fost ele original:
Savurez un pahar de bere al carei nume nu il pot dezvalui pentru ca nu am chef. Ascult una din formatiile noastre adevarate, capabile de MUZICA, si anume Iris pentru care am tot respectul si admiratia. Ne-au fost alaturi inainte de ’89 cat si dupa, nu ca s-ar fi schimbat mare lucru, in afara faptului ca numarul de persoane analfabete pe km2 s-a marit. Dar in schimb avem manele… bine, bine, dar eu vorbeam de muzica, si de asta cam ducem lipsa. Pot sa numesc aici formatii de varf ale tarii noastre precum Iris, Cargo, Phoenix, Pasarea Colibri si altii, ordinea oricum nu are nici un rost - sunt cei ce au facut muzica in tara asta pentru locuitorii ei, ajutand pe multi prin multe momente grele cu intelepciunea lor ascunsa printre versuri. Avem multe formatii in tara, multe formatii care nu spun nimic, in schimb scot mai multe albume pe an, scot din asta o gramada de bani si tot asa. Lumea asculta un astfel de zgomot, asculta cu drag, cu tragere de inima, ceea ce probabil reprezinta intr-un fel si gradul de inteligenta sau pregatire sociala pe care il are un roman la momentul actual. Avem muzica proasta, telenovele si bataie – ingredientele perfecte pentru ca, oricine din tara, sa poata sa zica ca exista chestii mai bune, dar si mai rele, sa se complaca cu aceasta situatie si sa lase totul uitat pentru o cateva ore de televiziune ticsita cu publicitate. Uitam ca nu avem ce manca, uitam ca incet, incet, ne apropiem de nivelul de trai din Somalia, uitam ca, acei copii pe care ii avem sau care suntem, umbla pe strazi, invata sa injure, sa violeze si sa fure, dar noi uitam, e bine, suntem obisnuiti cu situatia aceasta, o induram de 13 ani sau mai mult, cine mai sta sa numere anii in care merge din ce in ce mai prost. Chiar nu ne dam seama ca se incearca omorarea sistematizata a tot ceea ce e bun in tara asta, de la cultura la simpla scoala generala? chiar am ajuns, asa cum spunea o stire de mai demult de la televizor sa nu mai invatam toate literele in clasa I? Noi, cei mai temuti prin capacitatea noastra de invatare?
Poate ca ceea ce scriu acum nu va ajunge niciodata publicat intr-un loc in care sa si vada cineva ce am scris… poate nu, sper sa nu, si acum, inapoi la programul nostru “Tineri si ne-am linistit” continuat de masacrul de la ora 5.
Posturi anterioare
RSS
Loading ...
Comentarii recente