Definitie initiala: o stare in care un set de actiuni si conjuncturi pot parea cunoscute, in ordinea lor perfect corecta, fara un motiv palpabil.

Am avut un deja vu in seara asta. Stateam de vorba cu cineva la telefon si am avut un moment idiot, urmand sa imi dau seama ca stiam deja ce o sa zica alalalt, la ce o sa ma gandesc eu s.a.m.d. Prorociri despre trecut si amintiri despre viitor sunt doua expresii care imi vin in minte cand definesti un deja vu. Traiesti o spaima relativa in momentul in care observi ca ceea ce parea o intuitie de moment, se transforma pentru cateva secunde sau zeci de secunde intr-un film, foarte bine definit, al unor actiuni cunoscute tie.

“Deja vazut” – dar poti sa vezi ca deja ai vazut ceva ce nu ai vazut inca? Cu alte cuvinte, poti sa ai un moment de deja vu despre un deja vu? Posibil, nu probabil. Este cunoscut faptul ca influenta unor factori neurochimici asupra creierului pot induce stari, inclusiv, hipnotice. De ce, atunci, nu poti avea si un deja vu din cauza unei destabilizari chimice la nivelul creierului?

Incerc, pe cat posibil, sa elimin din rationamentul meu, in general, orice motiv religios, paranormal sau, in general, inexplicabil stiintific. Si totusi, problema ramane. Am avut de-a lungul vietii un sir de evenimente care pot fi incadrate in discutia curenta la categoria de “deja vu”. Nu am o explicatie pentru ele, dar, sentimentul de moment este ca nu ai un control asupra a ceea ce se intampla. In mitologia greaca exista povestea Cassandrei, care a fost blestemata de catre Apollo sa prevesteasca viitorul si sa nu fie crezuta de nimeni. Poate avem toti momentele in care trebuie sa stim ca ceea ce se intampla se intampla si nu putem sa intervenim. Eu intentionez sa traiesc vesnic sau sa mor incercand, asa ca voi incerca sa merg mai departe si sa aflu daca se poate interveni intr-un “deja vu”.

Noapte buna everybody.